Un român plecat la muncă în Germania, Italia sau Spania poate fi obligat să revină în țară dacă România declară mobilizarea ori starea de război. Regula există, dar nu se aplică automat tuturor românilor din diaspora și nu înseamnă că aceștia sunt trimiși direct pe front.
Legea nr. 5/2026, publicată în Monitorul Oficial pe 9 ianuarie și aplicabilă în cea mai mare parte din 12 ianuarie, a modificat Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare. Printre noutăți se află un mecanism clar pentru încorporabilii și rezerviștii care au domiciliul în România, dar sunt plecați temporar peste hotare.
În cazul instituirii stării de asediu sau al declarării mobilizării ori stării de război, persoanele vizate trebuie să se prezinte la centrul militar în evidența căruia se află în maximum 15 zile calendaristice de la notificare.
Prezentarea are drept scop clarificarea situației militare și, dacă este cazul, înmânarea ordinului de chemare. Textul integral al Legii nr. 5/2026 poate fi consultat în Portalul Legislativ.
Afirmația potrivit căreia „diaspora va fi obligată să se întoarcă dacă începe războiul” conține, așadar, un adevăr formulat prea larg. Legea vizează categorii determinate și stabilește mai multe etape. Nu orice cetățean român aflat în străinătate este automat chemat în armată.
Termenul de 15 zile nu se aplică tuturor românilor din străinătate
Prima diferență importantă este domiciliul juridic, nu locul în care persoana muncește sau locuiește în fapt.
Noul articol 8¹ vorbește explicit despre cetățenii încorporabili și rezerviștii „cu domiciliul în România, plecați temporar în afara țării”. Notificarea este definită de lege drept înștiințarea oficială scrisă trimisă la adresa de domiciliu din România.
Un român care lucrează de mai mulți ani în Italia, dar figurează oficial cu domiciliul în Botoșani, poate intra în această categorie. Faptul că are un contract de muncă, o locuință închiriată sau rezidență fiscală în alt stat nu înseamnă neapărat că și-a mutat domiciliul juridic din România.
Situația este diferită pentru cetățeanul care și-a stabilit oficial domiciliul în străinătate și deține pașaport românesc cu menționarea țării de domiciliu. Mecanismul special de prezentare în 15 zile de la notificarea trimisă la adresa din România nu este formulat pentru această categorie.
Asta nu înseamnă însă că persoanele cu domiciliul oficial în străinătate dispar din evidențele militare sau că cetățenia română nu mai produce nicio obligație în domeniul apărării.
Legea nr. 446/2006 obligă structurile Ministerului Afacerilor Interne să comunice semestrial centrelor militare situația cetățenilor români încorporabili și a rezerviștilor cu domiciliul în străinătate. Tot legea stabilește, în termeni generali, că încorporabilii, rezerviștii voluntari și rezerviștii trebuie să respecte locul, data și ora înscrise într-un ordin de chemare.
În octombrie 2025, înainte de adoptarea formei finale, șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, declara că obligația de apărare există indiferent dacă persoana are domiciliul în România sau în afara țării și că pot fi emise ordine de mobilizare. Generalul a recunoscut însă că nu poate estima câți dintre românii stabiliți în străinătate s-ar prezenta efectiv. Declarațiile sale au fost relatate de Digi24.
Diferența trebuie păstrată: șeful Armatei a vorbit despre obligația constituțională generală, în timp ce termenul concret de 15 zile de la notificare este stabilit expres pentru încorporabilii și rezerviștii cu domiciliul în România, plecați temporar din țară.
Cine poate fi încorporat
România nu a reintrodus serviciul militar obligatoriu pe timp de pace. Executarea acestuia este suspendată de la 1 ianuarie 2007, în baza Legii nr. 395/2005.
Suspendat nu înseamnă eliminat definitiv. Același act normativ spune că serviciul militar devine obligatoriu, în condițiile legii, pe durata stării de mobilizare, a stării de război sau a stării de asediu. Legea care a suspendat serviciul obligatoriu pe timp de pace poate fi consultată aici.
În cazul cetățenilor încorporabili, categoria principală este formată din bărbații cu vârste între 20 și 35 de ani care îndeplinesc criteriile legale pentru serviciul militar. Simplul fapt că un bărbat se încadrează în acest interval nu înseamnă că va fi automat încorporat. Contează aptitudinea medicală, situația personală și necesitățile instituțiilor de apărare.
Pentru rezerviști, regula nu se limitează la intervalul de 20–35 de ani. Ei pot fi concentrați sau mobilizați potrivit categoriei în care se află, repartizării, pregătirii și nevoilor instituțiilor din sistemul național de apărare.
Rezerviștii voluntari au un regim distinct. Dacă sunt plecați temporar din România, obligația de prezentare și termenul aplicabil rezultă și din contractul încheiat cu instituția în care sunt încadrați.
Constituția oferă baza întregului mecanism. Articolul 55 stabilește că cetățenii au dreptul și obligația să apere România, iar condițiile concrete privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică. Tot Constituția arată că cetățenii pot fi încorporați între 20 și 35 de ani, cu excepția voluntarilor. Prevederile constituționale sunt publicate pe site-ul Administrației Prezidențiale.
Prezentarea la centrul militar nu înseamnă plecarea directă pe front
Termenul de 15 zile este acordat pentru prezentarea la centrul militar și clarificarea situației. Persoana poate primi ulterior un ordin de chemare, dacă autoritățile militare stabilesc că trebuie încorporată, concentrată sau mobilizată.
Acestea sunt două momente diferite. O notificare prin care cineva este chemat să-și clarifice situația militară nu este identică unui ordin de mobilizare într-o anumită unitate.
Nici mobilizarea nu înseamnă automat trimiterea tuturor celor chemați în prima linie. O armată mobilizată are nevoie de personal pentru pază, comunicații, transport, logistică, mentenanță, infrastructură, servicii medicale și numeroase alte activități. Repartizarea se face în funcție de pregătirea persoanei și de necesitățile instituțiilor.
În cazul unui om care și-a construit viața în altă țară, are familie, serviciu sau o a doua cetățenie, aplicarea concretă poate ridica probleme complicate. Legea română fixează principiul și obligația, dar nu oferă în același articol o soluție detaliată pentru fiecare situație personală.
Cele 15 zile și prelungirea cu 10 zile sunt reguli diferite
O altă confuzie privește cele două termene care apar în legislație.
Cele 15 zile din Legea nr. 446/2006 reprezintă perioada în care persoana cu domiciliul în România, plecată temporar în străinătate, trebuie să se prezinte la centrul militar după primirea notificării. Acolo își clarifică situația și poate primi ordinul de chemare.
Separat, articolul 435 din Codul penal prevede că termenul de prezentare înscris într-un ordin de chemare se prelungește cu 10 zile dacă persoana chemată se află în străinătate.
Nu rezultă că orice persoană are automat 25 de zile la dispoziție. Cele două termene aparțin unor etape și documente diferite. Primul este legat de notificarea pentru prezentarea la centrul militar. Al doilea privește termenul din ordinul de chemare.
Ce sancțiuni prevede legea
Neprezentarea la notificarea pentru clarificarea situației militare poate constitui contravenție. Sancțiunile din Legea nr. 446/2006 sunt calculate în puncte, iar valoarea unui punct reprezintă 20% din salariul minim brut pe țară.
Pentru fapta încadrată în intervalul de 2–6 puncte, amenda reprezintă între 40% și 120% din salariul minim brut aflat în vigoare la momentul aplicării. Cuantumul în lei se modifică odată cu salariul minim.
Răspunderea penală este mult mai severă, dar nu apare automat pentru orice întârziere sau pentru simplul fapt că s-a declarat mobilizarea.
Articolul 435 din Codul penal sancționează neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare, în timp de război ori pe durata stării de asediu, în termenul prevăzut în ordinul de chemare. Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Pentru persoana aflată în străinătate, termenul din ordin se prelungește cu 10 zile. Textul articolului 435 este disponibil în Portalul Legislativ.
Formularea contează. Declararea mobilizării nu transformă singură orice neprezentare în infracțiunea pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de norma penală, inclusiv existența ordinului și situația excepțională indicată în articol.
Exercițiile MOBEX nu înseamnă că România a declarat mobilizarea
Tema a revenit în atenție și din cauza exercițiilor de mobilizare organizate de Ministerul Apărării.
MApN a anunțat că exercițiul MOBEX NT-SV-BT-26 se va desfășura între 14 și 18 septembrie 2026 în județele Neamț, Suceava și Botoșani. Rezerviștii selectați din cele trei județe vor participa, timp de o zi, la activități de pregătire în unitățile în care sunt repartizați.
În județul Neamț, Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale va verifica și nivelul de pregătire al autorităților locale, instituțiilor publice și operatorilor economici.
Exercițiile MOBEX sunt organizate pe timp de pace pentru verificarea evidențelor, a timpilor de reacție și a capacității instituțiilor de a pune în practică procedurile existente. Ele nu reprezintă declararea mobilizării și nu dovedesc că România se pregătește să intre imediat într-un război. Comunicatul oficial privind MOBEX NT-SV-BT-26 a fost publicat de MApN.
Un bărbat de 30 de ani care are domiciliul oficial în România și lucrează temporar în străinătate nu poate presupune că distanța îl scoate automat din evidențele militare. Într-un scenariu de asediu, mobilizare sau război, legea îi poate cere să revină la centrul militar în termenul stabilit.
La fel de greșită este însă afirmația că toți românii din diaspora vor fi aduși acasă și trimiși pe front. Legea nu spune asta. Ea stabilește cine poate fi notificat, cine trebuie să se prezinte și cum se ajunge, eventual, la emiterea unui ordin de chemare.
