Ce se întâmplă dacă refuzi mobilizarea în caz de război. Ce spune, de fapt, legea din România

Serviciul militar obligatoriu este suspendat în România pe timp de pace, dar nu a dispărut din legislație. Dacă se declară mobilizarea, starea de război sau, în anumite situații, starea de asediu, obligațiile militare redevin active. Pentru bărbații cu vârste între 20 și 35 de ani, serviciul militar în termen poate deveni obligatoriu, iar rezerviștii pot fi concentrați sau mobilizați în funcție de nevoile instituțiilor de apărare. Neprezentarea la mobilizare în condițiile prevăzute de Codul penal poate aduce între 2 și 7 ani de închisoare.

Subiectul mobilizării produce periodic confuzie în România, mai ales atunci când apar exerciții militare, chemări la centrele militare sau discuții despre războiul din apropierea granițelor.

Regula de bază trebuie însă spusă clar.

România nu are în prezent serviciu militar obligatoriu pe timp de pace. Acesta este suspendat. Dar Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare menține obligațiile pentru situații excepționale.

Cine poate fi obligat să facă serviciul militar

Legea spune că, la declararea mobilizării și a stării de război sau la instituirea stării de asediu, serviciul militar în calitate de militar în termen devine obligatoriu pentru bărbații români cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani, dacă îndeplinesc criteriile necesare pentru serviciul militar.

Așadar, nu orice bărbat între 18 și 60 de ani devine automat militar în termen.

Pentru categoria celor care nu au făcut armata și urmează să fie încorporați ca militari în termen, legea stabilește intervalul de 20-35 de ani.

Articolul 23 din aceeași lege spune că sunt încorporați bărbații cetățeni români care au împlinit 20 de ani. La cerere, aceștia pot fi încorporați și după împlinirea vârstei de 18 ani. Limita maximă pentru serviciul militar în termen este de 35 de ani.

Rezerviștii sunt o categorie separată

Situația este diferită pentru rezerviști.

Legea prevede că, la instituirea stării de urgență sau de asediu ori la declararea mobilizării sau a stării de război, rezerviștii pot fi concentrați sau mobilizați în funcție de nevoile instituțiilor din domeniul apărării și securității naționale.

Asta înseamnă că limita de 35 de ani nu trebuie aplicată automat tuturor rezerviștilor.

Un fost militar, un rezervist voluntar sau o persoană aflată deja în rezerva armatei intră într-un regim diferit de cel al cetățeanului care urmează să fie încorporat pentru prima dată.

Ce se întâmplă dacă primești ordin de mobilizare și nu te prezinți

Aici Codul penal este foarte clar.

Articolul 435 sancționează neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în timp de război ori pe durata stării de asediu.

Pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Aceeași pedeapsă se aplică și celui care, după ce a fost încorporat sau concentrat, nu se prezintă la unitatea la care a fost repartizat.

Deci nu vorbim despre o simplă amendă administrativă dacă există un ordin legal de mobilizare într-o asemenea situație.

Și dacă cineva încearcă să se declare fals bolnav?

Codul penal tratează separat această situație.

Articolul 432 spune că persoana care, în timp de război sau pe durata stării de asediu, își provoacă vătămări, simulează o boală sau o infirmitate, folosește înscrisuri false ori alte mijloace pentru a se sustrage de la serviciul militar riscă tot între 2 și 7 ani de închisoare.

Prin urmare, prezentarea unor acte medicale false sau simularea intenționată a unei boli nu reprezintă o cale legală de evitare a obligației.

Există și situația sustragerii de la evidența militară

Codul penal face diferență între refuzul mobilizării și evitarea evidenței militare.

Sustragerea de la luarea în evidența militară, selecție sau stabilirea aptitudinilor se pedepsește cu amendă dacă fapta are loc în timp de pace.

Dacă aceeași faptă este comisă în timp de război sau pe durata stării de asediu, pedeapsa devine închisoarea de la unu la 5 ani.

Aceasta este o sancțiune diferită de cea pentru neprezentarea la mobilizare.

Cine decide dacă ești apt

Nu orice persoană aflată în intervalul legal este automat aptă pentru serviciul militar.

Legea prevede criterii medicale și de aptitudine.

Persoanele declarate inapte conform baremelor medicale nu sunt tratate la fel ca persoanele apte care refuză prezentarea. Legea 446/2006 prevede expres existența baremelor medicale și evaluarea capacității pentru îndeplinirea serviciului militar.

Prin urmare, existența unei boli reale și confirmate medical nu trebuie confundată cu simularea unei boli.

Sunt două situații complet diferite.

Obiecțiile religioase sau de conștiință nu înseamnă automat refuz total

Legea română are și o prevedere pentru persoanele care refuză serviciul militar sub arme din motive religioase sau de conștiință.

Articolul 4 din Legea 446/2006 spune că aceste persoane execută serviciul alternativ.

Cu alte cuvinte, invocarea conștiinței sau religiei nu înseamnă automat că persoana este scutită de orice obligație.

Poate interveni serviciul alternativ, în condițiile legii.

Femeile pot fi mobilizate?

Legea spune că serviciul militar poate fi îndeplinit de cetățeni români, bărbați și femei, de la 18 ani.

Dar serviciul militar obligatoriu ca militar în termen, în situațiile excepționale prevăzute de lege, este stabilit expres pentru bărbații între 20 și 35 de ani.

Pentru femei, legea spune că acestea pot îndeplini, la cerere, oricare dintre formele serviciului militar.

Femeile deja încadrate în structuri militare sau aflate în rezervă pot avea însă obligații care decurg din statutul militar pe care îl au.

Ce se întâmplă cu românii aflați în străinătate

Aici situația depinde de statutul persoanei.

Un rezervist sau o persoană asupra căreia se aplică o obligație legală poate primi dispoziții de prezentare potrivit procedurilor militare în vigoare.

Faptul că o persoană se află temporar în alt stat nu înseamnă automat că dispare obligația legală.

Pentru persoanele cu dublă sau multiplă cetățenie, Legea 446/2006 prevede aplicarea acordurilor dintre România și celelalte state ale căror cetățenii le deține persoana. Dacă asemenea acorduri nu există, se aplică regulile stabilite de legea română.

Nu toți cei mobilizabili ajung „pe front”

Aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii.

Mobilizarea nu înseamnă automat că orice persoană chemată este trimisă direct într-o zonă de luptă.

Armata are nevoie de personal pentru logistică, comunicații, mentenanță, transport, medical, pază, administrație, operațiuni tehnice și numeroase alte activități.

Repartizarea depinde de pregătire, aptitudini, vârstă, specializare și necesitățile armatei.

Legea vorbește despre îndeplinirea serviciului militar și despre mobilizare, nu despre trimiterea automată a fiecărui cetățean în prima linie.

Ce s-a schimbat în 2026

Legea privind pregătirea populației pentru apărare a fost modificată la începutul anului 2026.

Printre noile prevederi apare și categoria soldatului sau gradatului voluntar în termen, iar regulile privind rezerviștii și pregătirea pentru apărare au fost actualizate.

Este însă important să nu confundăm serviciul voluntar cu obligația care apare în cazul mobilizării sau războiului.

Pe timp de pace, participarea în acest program este voluntară.

În situațiile excepționale prevăzute de lege, statul poate activa mecanismele obligatorii de recrutare, concentrare și mobilizare.

România nu a reintrodus armata obligatorie pe timp de pace

Acesta este probabil cel mai important lucru pentru cei care văd titluri alarmiste.

În România nu a fost reintrodus serviciul militar obligatoriu pentru viața de zi cu zi.

Un tânăr de 20 de ani nu este obligat în prezent să lase facultatea sau serviciul și să meargă în armată doar pentru că a împlinit această vârstă.

Regulile obligatorii discutate mai sus devin relevante în situații precum mobilizarea, starea de război sau starea de asediu, în condițiile stabilite de lege.

Dar dacă un asemenea context apare și există un ordin legal de chemare, refuzul nu mai este tratat ca o simplă alegere personală.

Codul penal stabilește pedepse care pot ajunge la 7 ani de închisoare pentru neprezentarea la încorporare, concentrare sau mobilizare în condițiile expres prevăzute de lege.

Așadar, formularea corectă este aceasta: armata obligatorie este suspendată în România pe timp de pace, însă mecanismul legal de mobilizare există în continuare și poate deveni obligatoriu în situații excepționale.