Directorul Serviciului de Protecție și Pază, Lucian Pahonțu, se află într-o situație greu de explicat pentru o instituție aflată la vârful statului român. Potrivit unui răspuns oficial al CNSAS obținut de publicația de investigații Snoop, Pahonțu nu a depus declarația pe propria răspundere prevăzută de lege privind eventuala calitate de lucrător sau colaborator al fostei Securități. Iar verificarea începută în cazul său nu este încheiată nici astăzi.
Vorbim despre omul care conduce SPP din decembrie 2005. Au trecut prin funcția de președinte Traian Băsescu, Klaus Iohannis și Nicușor Dan, însă Pahonțu a rămas la conducerea serviciului. În noiembrie 2024 a fost trecut oficial în rezervă prin decret prezidențial, dar și-a păstrat funcția de director al SPP.
Cazul a revenit în atenție după investigațiile Recorder referitoare la activitatea lui Pahonțu în perioada Revoluției din decembrie 1989 și a Mineriadei din iunie 1990. Snoop a mers mai departe și a întrebat CNSAS ce verificări au fost făcute în privința actualului șef al SPP.
Răspunsul ridică o întrebare simplă: cum este posibil ca, după 18 ani de la apariția obligației legale, verificarea șefului unuia dintre serviciile importante ale statului să fie încă „în derulare”?
Declarația care trebuia depusă în 2008 nu a ajuns la CNSAS
OUG 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității include între persoanele supuse verificării directorii și adjuncții SRI, SIE, SPP și STS.
Aceștia trebuie să depună o declarație pe propria răspundere referitoare la calitatea de lucrător sau colaborator al Securității.
În cazul lui Lucian Pahonțu, CNSAS spune că declarația nu a fost primită.
Situația are și o particularitate aproape absurdă administrativ: declarația directorului SPP trebuia depusă la șeful instituției din care face parte. În cazul lui Pahonțu, șeful instituției era chiar Pahonțu.
SPP trebuia apoi să înainteze documentul către CNSAS.
Potrivit răspunsurilor oferite Snoop, acest lucru nu s-a întâmplat.
În schimb, doi adjuncți ai lui Pahonțu, Gabriel Crețu și Alexandru Burian, au parcurs procedura, au fost verificați și au primit verdict de necolaborare.
Totuși, CNSAS a început verificarea lui Pahonțu
Faptul că declarația nu a fost transmisă a împiedicat declanșarea verificării din oficiu în forma prevăzută de lege.
Dar cazul nu s-a oprit aici.
CNSAS confirmă existența unei cereri formulate de o persoană fizică, iar în baza acesteia a fost declanșată procedura de verificare.
Și aici apare partea greu de trecut cu vederea.
Primele adrese trimise către instituțiile care dețin arhive sunt datate 8 aprilie 2010.
Ultimele solicitări menționate de CNSAS au fost trimise pe 9 iulie 2026.
După mai bine de 16 ani de la primele adrese și 18 ani de la apariția obligației legale, CNSAS spune că verificarea nu s-a terminat.
Președintele CNSAS, Constantin Buchet, explică durata prin complexitatea procedurilor și dificultatea obținerii documentelor de la instituțiile care dețin arhive.
„Procedurile de verificare sunt complexe, cronofage și multiple”, este explicația oferită de șeful CNSAS.
Instituția susține că nu toate autoritățile cărora le-au fost solicitate documente au răspuns sau au furnizat informațiile necesare.
Cu alte cuvinte, după aproape două decenii, statul român încă mai caută prin propriile arhive pentru a stabili situația celui care conduce serviciul însărcinat cu protecția celor mai importanți demnitari ai țării.
Ce trebuie spus foarte clar despre Pahonțu și Securitate
Lipsa declarației nu dovedește automat că Lucian Pahonțu a fost colaborator al Securității sau că a făcut poliție politică.
La fel, faptul că CNSAS îl verifică nu reprezintă un verdict.
Acesta este tocmai motivul pentru care situația este importantă: după 18 ani nu există încă o concluzie CNSAS care să lămurească oficial problema.
Există însă informații documentate despre trecutul militar al lui Pahonțu.
Investigațiile jurnalistice recente au arătat că acesta a fost ofițer în Trupele de Securitate și au prezentat documente privind prezența sa în dispozitivele mobilizate în timpul evenimentelor din decembrie 1989 și, ulterior, în contextul Mineriadei din iunie 1990.
Pahonțu a respins interpretările potrivit cărora activitatea sa ar fi fost nelegală. Contactat de Recorder, el a transmis că întreaga sa activitate s-a desfășurat în conformitate cu normele legale și cu principiile aplicabile militarilor.
Băsescu spune că nu știa
Traian Băsescu este președintele care l-a numit pe Lucian Pahonțu la conducerea SPP în 2005.
După apariția dezvăluirilor privind trecutul acestuia, fostul președinte a declarat că informațiile reprezintă o surpriză pentru el și a susținut că Pahonțu ar trebui să plece din funcție.
Apare astfel o altă întrebare importantă.
Dacă informațiile puteau fi găsite în arhivele instituțiilor statului, ce verificări au fost făcute înainte ca Pahonțu să fie numit într-o asemenea funcție?
Și, mai ales, ce s-a întâmplat ulterior?
Pentru că nu vorbim despre un director numit de câteva luni.
Lucian Pahonțu conduce SPP de peste 20 de ani.
18 ani pentru o verificare care privește șeful SPP
Cazul nu mai poate fi redus la o hârtie lipsă.
În 2008 apare obligația legală.
Declarația lui Pahonțu nu ajunge la CNSAS.
În 2010 sunt trimise primele solicitări către deținătorii de arhive.
Anii trec.
În iulie 2026, CNSAS încă trimite solicitări pentru documente.
Iar în august 2026 răspunsul instituției este că verificările sunt în continuare în derulare.
Problema cea mai serioasă nu este că CNSAS ar fi stabilit ceva compromițător despre Pahonțu. Nu a stabilit încă un asemenea lucru.
Problema este tocmai că, după 18 ani, statul nu a reușit să dea un răspuns definitiv.
În cazul unui cetățean obișnuit, 18 ani reprezintă o bună parte din viața profesională.
În cazul directorului unuia dintre serviciile importante ale statului român, au reprezentat aproape întreaga perioadă în care acesta și-a consolidat poziția la conducerea SPP.
Iar verdictul CNSAS este, în august 2026, același pe care nimeni nu s-ar fi așteptat să-l mai audă după atâția ani:
verificările sunt încă în derulare.
