România a ajuns în ultimele zile ale PNRR cu peste 2.500 de investiții care încă trebuie finalizate și recepționate. Premierul interimar Ilie Bolojan a prezentat joi situația și a transmis un avertisment direct autorităților locale: după 31 august, Uniunea Europeană nu mai acoperă lucrările rămase în urmă în aceleași condiții.
Iar nota de plată poate ajunge direct la primării.
Situația este simplă în cifre.
România are peste 15.000 de proiecte contractate prin PNRR. La începutul lunii august, peste 4.500 dintre acestea mai trebuiau recepționate.
În numai câteva săptămâni au fost recepționate peste 2.000.
Au rămas însă peste 2.500 de investiții pentru ultimele zile înaintea termenului de 31 august.
Nu vorbim doar despre asfalt și borduri. Prin PNRR au fost finanțate școli, dispensare, spitale, anvelopări de blocuri, infrastructură rutieră și feroviară, investiții energetice și numeroase proiecte locale.
Bolojan a convocat joi o teleconferință cu prefecții și serviciile responsabile de avizarea și recepționarea proiectelor.
Mesajul transmis autorităților locale a fost fără prea mult loc de interpretare.
Investițiile finalizate până la sfârșitul lunii august vor beneficia de finanțarea nerambursabilă prevăzută prin PNRR.
Pentru celelalte începe problema.
După 31 august, primăriile scot bani din propriul buzunar
Potrivit explicațiilor oferite de Ilie Bolojan, lucrările care nu vor fi finalizate până la sfârșitul lunii august vor trebui continuate din fondurile autorităților locale.
Asta înseamnă bugete locale.
Adică bani care altfel ar putea merge către alte investiții și servicii publice.
Până la sfârșitul lunii octombrie urmează să fie făcută inventarierea proiectelor rămase nefinalizate și a sumelor necesare pentru terminarea lor.
Există însă și o diferență importantă.
Dacă o investiție este terminată până la sfârșitul anului 2026, autoritatea locală va suporta practic partea de lucrări executată după expirarea termenului PNRR.
Dacă proiectul nu este terminat nici până la sfârșitul anului, situația devine mult mai gravă.
Primăria poate ajunge să restituie inclusiv banii încasați deja pentru lucrările executate.
Cu alte cuvinte, nu mai vorbim doar despre pierderea finanțării pentru ceea ce a rămas de construit.
Poate apărea obligația de a da înapoi și banii primiți anterior.
Cum s-a ajuns aici
Problema nu a apărut în ultima săptămână din august.
Bolojan vorbește de mai mult timp despre ceea ce consideră una dintre marile greșeli făcute în gestionarea investițiilor publice din ultimii ani: supracontractarea.
Exemplul oferit chiar de premier este relevant.
În cazul Ministerului Transporturilor, finanțarea inițială prin PNRR era de aproximativ 7,4 miliarde de euro, în timp ce valoarea contractelor semnate ajunsese la peste 19 miliarde de euro.
Ulterior, după reevaluarea sumelor disponibile, finanțarea a ajuns la aproximativ 5,5 miliarde de euro.
Pe românește, s-au semnat contracte de mult mai mulți bani decât existau efectiv disponibili.
Iar nota de plată a acestei diferențe nu dispare.
Termenul era cunoscut
Aici apare întrebarea incomodă.
Data de finalizare a PNRR nu a apărut săptămâna trecută.
Autoritățile știau că investițiile trebuie duse la capăt până la 31 august 2026.
Bolojan avertiza încă din luna mai că trebuie stabilit clar ce proiecte pot fi terminate și ce investiții riscă să rămână în urmă.
Premierul vorbea atunci inclusiv despre întârzierile la plata constructorilor și despre dificultățile financiare care puteau încetini șantierele.
Acum nu mai discutăm despre un termen aflat la câteva luni distanță.
Au rămas zile.
Peste 2.000 de proiecte au fost salvate numai în august
Există și partea care trebuie spusă pentru ca imaginea să fie completă.
Ritmul recepțiilor a crescut puternic în august.
Din cele aproximativ 4.500 de investiții nerecepționate la începutul lunii, peste 2.000 au fost recepționate în câteva săptămâni.
Asta înseamnă că o parte importantă dintre proiecte a reușit să intre în termen.
Pentru cele rămase, cursa continuă până la 31 august.
Nu este suficient nici ca muncitorii să pună ultima cărămidă.
Recepția presupune finalizarea lucrărilor, documentele necesare, înscrierile cerute în cartea funciară acolo unde este cazul și încărcarea documentelor finale în platformele prevăzute pentru închiderea finanțării.
Bolojan spune că serviciile guvernamentale trebuie să sprijine autoritățile locale pentru finalizarea acestor proceduri.
Cererile de plată vor putea fi depuse și în septembrie și, potrivit premierului, vor fi achitate în câteva zile, dacă investițiile au îndeplinit condițiile până la termen.
Cine plătește pentru întârzieri
Aici este problema care va interesa cel mai mult oamenii din localitățile cu proiecte întârziate.
Când spunem că „primăria va plăti”, banii nu apar din biroul primarului.
Sunt bani publici.
Dacă o administrație locală trebuie să găsească milioane de lei pentru terminarea unei investiții rămase fără finanțare PNRR, suma trebuie luată din bugetul local sau acoperită prin alte mecanisme de finanțare.
Iar dacă proiectul nu este terminat nici până la sfârșitul anului și trebuie restituiți banii deja primiți, presiunea poate deveni și mai mare.
Nu toate cele peste 2.500 de proiecte rămase vor ajunge însă în această situație.
Unele pot fi recepționate în ultimele zile.
De aceea, afirmația că toate cele 2.500 de proiecte sunt deja pierdute este incorectă.
Sunt proiecte aflate acum într-o cursă contra cronometru.
România plătește acum pentru întârzieri și supracontractare
Ilie Bolojan spune că finalizarea investițiilor în termen și calitatea lucrărilor țin de responsabilitatea autorităților locale și a constructorilor.
Dar problema depășește nivelul primăriilor.
PNRR a fost administrat ani întregi de guverne, ministere și instituții centrale. Contractele au fost aprobate, proiectele au fost acceptate, finanțările au fost împărțite și termenele au fost urmărite de structuri ale statului.
Iar Bolojan însuși admite că România a supracontractat investiții.
Acum, cu doar câteva zile înainte de închiderea perioadei de implementare, peste 2.500 de proiecte încă trebuie duse la linia de sosire.
Cele terminate până la 31 august își păstrează finanțarea PNRR.
Cele terminate ulterior vor cere bani de la autoritățile locale pentru partea rămasă.
Iar pentru investițiile care nu vor fi gata nici la 31 decembrie, consecința poate fi cea mai dură:
banii europeni încasați trebuie restituiți.
Și atunci expresia „pierdem bani europeni” capătă sensul ei cel mai concret.
Pentru că banii necesari pentru acoperirea pierderii nu vin din buzunarul premierului, al ministrului, al primarului sau al funcționarului care a întârziat proiectul.
Vin tot din bugetele alimentate de contribuabili.
