După 30 sau 40 de ani de muncă, pentru foarte mulți români pensionarea nu înseamnă liniște financiară. Înseamnă calcule. Întreținerea, energia, medicamentele și mâncarea sunt plătite dintr-un venit care nu mai poate fi suplimentat ușor. Iar statisticile europene confirmă o parte importantă a acestei realități: aproape trei din zece persoane de peste 65 de ani din România se află în risc de sărăcie sau excluziune socială.
Există însă și o aparentă contradicție. În anumite statistici privind sărăcia monetară, România poate apărea relativ aproape de țări precum Italia sau Austria. Asta nu înseamnă că pensionarul român trăiește la fel ca pensionarul italian sau austriac. Explicația stă în modul în care Eurostat măsoară sărăcia.
Datele Comisiei Europene pentru 2024 arată că 29,3% dintre românii cu vârsta de cel puțin 65 de ani erau expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, față de o medie europeană de numai 19,5%.
Diferența devine și mai puternică atunci când nu mai măsurăm doar venitul, ci ceea ce își permite efectiv omul să cumpere.
În România, 19,6% dintre persoanele de peste 65 de ani se aflau în deprivare materială și socială severă, față de numai 5,1% la nivelul Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, aproximativ unul din cinci vârstnici români ajunge în situația în care nu își poate permite mai multe dintre lucrurile considerate normale pentru un trai decent.
Cum poate România să pară apropiată de Italia sau Austria
Aici apare capcana statistică.
Eurostat definește o persoană ca fiind „în risc de sărăcie” atunci când venitul disponibil echivalent al gospodăriei sale se situează sub 60% din venitul median al țării respective.
Cuvântul important este „al țării respective”.
Pragul nu este același în România, Italia și Austria.
Un pensionar român este comparat cu veniturile celorlalți români. Pensionarul austriac este comparat cu veniturile austriecilor. Italianul, cu veniturile din Italia.
De aceea, două țări pot avea procente apropiate ale populației considerate statistic în risc de sărăcie, deși nivelul efectiv al veniturilor și puterea de cumpărare sunt foarte diferite.
Un exemplu Eurostat pentru 2023 este relevant. În gospodăriile formate dintr-o singură persoană de minimum 65 de ani, rata riscului de sărăcie era de 23,6% în România, 24,5% în Italia și 26% în Austria. Pe hârtie, cele trei țări par aproape la egalitate.
Dar indicatorul spune cât de departe este vârstnicul de nivelul veniturilor din propria țară. Nu spune că un pensionar român cu venit redus dispune de aceiași bani ca unul din Austria.
A spune pur și simplu că „România stă la fel ca Austria la sărăcia pensionarilor” ar fi, prin urmare, înșelător.
Testul mai dur: ce își permite efectiv pensionarul
Pentru a vedea mai clar nivelul de trai trebuie să ne uităm și la deprivarea materială.
Acest indicator nu mai întreabă doar unde se află venitul unui om față de venitul median al țării. Verifică dacă gospodăria își poate permite anumite bunuri, servicii și activități considerate necesare unei vieți normale.
Eurostat urmărește 13 astfel de elemente. Deprivarea materială și socială severă apare atunci când persoana nu își poate permite cel puțin șapte dintre ele.
Aici România iese mult mai prost.
Pentru populația de peste 65 de ani, Comisia Europeană indică o rată de 19,6%, în timp ce media UE este de 5,1%. Diferența este uriașă: nivelul din România este de aproape patru ori mai mare decât media europeană.
Iar dacă luăm întreaga populație, nu doar pensionarii, România avea în 2024 cea mai mare rată de deprivare materială și socială severă din Uniunea Europeană: 17,2%, urmată de Bulgaria, cu 16,6%, și Grecia, cu 14%. Media UE era de numai 6,4%.
Această statistică spune mult mai multe despre diferența dintre a fi „sărac statistic” și a nu avea efectiv bani suficienți pentru cheltuielile normale.
România rămâne printre țările UE cu cele mai mari probleme sociale
Nici tabloul general nu este mai bun.
Cele mai recente date Eurostat, publicate în aprilie 2026 și referitoare la anul 2025, arată că 27,4% din populația României era expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială.
România se afla astfel pe locul al treilea în Uniunea Europeană, după Bulgaria, cu 29%, și Grecia, cu 27,5%. Media UE era de 20,9%.
În 2024, România înregistra 28%, față de 23,2% în Italia și numai 16,9% în Austria.
Deci imaginea se schimbă radical în funcție de indicatorul folosit.
La anumite măsurători ale sărăciei relative în rândul vârstnicilor, România, Italia și Austria pot avea procente surprinzător de apropiate. La riscul general de sărăcie sau excluziune socială și, mai ales, la lipsurile materiale severe, România se desprinde puternic de statele vest-europene.
Femeile ajung mai vulnerabile la bătrânețe
Mai există o problemă care se vede în toată Europa: femeile sunt mai expuse sărăciei după pensionare.
Eurostat arată că în 2024 femeile de peste 65 de ani aveau o rată a riscului de sărăcie mai mare decât bărbații de aceeași vârstă în 22 dintre cele 27 de state ale Uniunii.
Explicațiile se acumulează de-a lungul vieții active. Salarii mai mici, perioade în care activitatea profesională este întreruptă pentru creșterea copiilor, cariere mai scurte sau munca slab remunerată se transformă, la pensionare, în venituri mai mici.
La nivelul UE, pensia medie a femeilor de minimum 65 de ani era în 2024 cu 24,5% mai mică decât cea a bărbaților. În Austria, diferența ajungea chiar la 35,6%.
Pensia românească rămâne prinsă între inflație și buget
În România, pensiile publice sunt calculate în prezent folosind valoarea punctului de referință.
Pentru anul 2026, valoarea acestuia a fost menținută la 81 de lei. Casa Națională de Pensii Publice confirmă că VPR nu a fost majorat în acest an.
Asta contează într-o perioadă în care prețurile continuă să apese asupra bugetelor gospodăriilor.
Pentru pensionarul cu venit mic, problema nu este numai cât primește pe talon. Contează ce rămâne după plata facturilor, alimentelor și medicamentelor.
Iar aici statistica europeană scoate la iveală încă o vulnerabilitate.
În 2024, dintre europenii care aveau nevoie de consultație sau tratament medical, 3,6% spuneau că nu au reușit să îl primească din cauza costurilor, distanței sau timpului de așteptare. Pentru persoanele aflate în risc de sărăcie, procentul urca la 6%. România se număra printre țările în care diferența dintre persoanele sărace și restul populației era cea mai mare din UE: 10,7 puncte procentuale.
Pentru un om în vârstă, aceasta nu mai este o statistică abstractă. Medicul, analizele și medicamentele sunt cheltuieli care apar tocmai în perioada vieții în care veniturile devin fixe.
O comparație care trebuie citită până la capăt
Da, există statistici europene în care vârstnicii români apar surprinzător de aproape de cei din Italia sau Austria în privința riscului relativ de sărăcie.
Dar nu, asta nu înseamnă că nivelul lor de trai este comparabil.
Indicatorul de sărăcie relativă măsoară distanța față de nivelul veniturilor din propria societate. Un român poate fi puțin peste pragul statistic de sărăcie și totuși să aibă dificultăți serioase în a-și acoperi cheltuielile de bază.
Indicatorul care arată mai clar această diferență este deprivarea materială și socială severă. Iar aici cifrele sunt greu de cosmetizat: 19,6% dintre românii de peste 65 de ani, față de 5,1% media Uniunii Europene.
Așadar, problema României nu este doar că mulți vârstnici se află sub un prag statistic de venit. Problema este că o parte mult mai mare decât în restul Uniunii Europene ajunge la bătrânețe fără resurse suficiente pentru lucruri concrete, de zi cu zi. Factura trebuie plătită. Medicamentele trebuie cumpărate. Frigiderul trebuie umplut. Iar pensia este aceeași până luna următoare.
