Uniforma școlară ar putea deveni obligatorie pentru elevii din învățământul preuniversitar de stat, dacă un proiect aflat acum în Parlament va fi adoptat. Inițiatorii, parlamentari PSD, susțin că măsura ar reduce diferențele sociale vizibile dintre copii, bullying-ul legat de situația financiară a familiei și ar crește siguranța în școli. Proiectul merge însă mult mai departe decât simpla recomandare a unei ținute comune: fiecare școală ar trebui să stabilească un model, familiile vulnerabile ar putea beneficia de gratuitate sau subvenție, iar unitățile care nu aplică obligația riscă amenzi între 5.000 și 10.000 de lei. Consiliul Economic și Social a avizat negativ inițiativa, iar Consiliul Fiscal atrage atenția că proiectul implică cheltuieli fără ca documentația financiară necesară să fi fost prezentată.
Inițiativa legislativă L443/2026 modifică Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 și se află, la 9 septembrie 2026, încă în procedură parlamentară. Așadar, elevii nu sunt în acest moment obligați printr-o nouă lege națională să poarte uniformă.
Proiectul este înregistrat la Senat, prima Cameră sesizată, și este dezbătut în procedură de urgență. Termenul pentru adoptarea tacită în Senat este 2 octombrie 2026. Până acum a primit mai multe avize favorabile din comisii, inclusiv de la Comisia pentru administrație publică, dar și un aviz negativ important din partea Consiliului Economic și Social.
Ce ar deveni obligatoriu pentru elevi
Textul proiectului este foarte clar asupra principiului de bază. Articolul 106 din Legea educației ar urma să fie modificat astfel încât elevul să aibă „obligația de a se prezenta la școală în uniformă școlară”, conform regulamentului unității de învățământ.
Nu ar exista însă o singură uniformă identică pentru toți elevii din România.
Fiecare școală ar urma să își stabilească propriul model, standardele tehnice și componentele uniformei prin consiliul de administrație. Proiectul prevede consultarea obligatorie a reprezentanților elevilor și părinților.
Cu alte cuvinte, un liceu din București ar putea avea un model complet diferit de o școală din Buzău, Iași sau Cluj.
Obligativitatea ar fi națională, însă aspectul uniformei ar fi decis local.
De ce spun inițiatorii că este nevoie de uniforme
Argumentul central este combaterea diferențelor sociale vizibile dintre copii.
În expunerea de motive, inițiatorii susțin că vestimentația a devenit una dintre modalitățile prin care diferențele de venit dintre familii sunt expuse în școală. Hainele scumpe, mărcile cunoscute și tendințele vestimentare ar putea deveni criterii de comparație și uneori motive pentru excludere sau umilire.
Inițiatorii consideră că uniforma ar diminua această componentă a competiției dintre elevi și ar muta atenția de la haine spre educație. Ei mai invocă disciplina, sentimentul de apartenență la școală și posibilitatea identificării mai rapide a persoanelor care nu aparțin unității de învățământ.
Deputata PSD Alexandra Presură, unul dintre inițiatori, a prezentat proiectul drept o măsură care urmărește să combată „bullying-ul și discriminarea bazate pe statutul financiar al familiilor”.
Uniforma nu ar trebui cumpărată obligatoriu de la o anumită firmă
Un alt obiectiv al proiectului este evitarea situației în care o școală obligă părinții să cumpere uniforma numai de la un anumit comerciant, la un preț impus.
Inițiatorii vor să elimine posibilitatea unui monopol comercial asupra uniformelor.
Ideea este ca școala să stabilească modelul și caracteristicile, iar părinții să poată cumpăra piesele conforme de pe piață, fără să fie legați de un singur furnizor.
Argumentul este important deoarece, în școlile care folosesc deja uniforme, una dintre criticile frecvente ale părinților privește tocmai costurile produselor personalizate.
În Anglia, de exemplu, guvernul nu obligă toate școlile să introducă uniforme, dar legislația limitează, începând cu anul școlar 2026-2027, numărul articolelor cu însemne specifice pe care o școală le poate impune tocmai pentru a controla costurile suportate de părinți.
Cine ar primi uniforma gratuit
Proiectul românesc introduce un mecanism diferențiat în funcție de veniturile familiei.
Anexa folosește Indicatorul Social de Referință, ISR, considerat în proiect la valoarea de 660 de lei pentru 2026.
Pentru unele familii, uniforma ar fi integral gratuită. Alte familii ar beneficia de o subvenție de 50%, iar cele care depășesc pragurile prevăzute ar achita integral costul.
Pragurile diferă în funcție de componența familiei. De exemplu, în forma inițiatorilor:
- pentru o familie monoparentală, gratuitatea este prevăzută sub 3,78 ISR, adică aproximativ 2.495 lei pe membru; între aproximativ 2.495 și 2.996 lei ar exista o subvenție de 50%;
- pentru familia cu un copil, gratuitatea este prevăzută sub 3 ISR, adică 1.980 lei pe membru;
- pentru familia cu doi copii, pragul gratuității este de 2,28 ISR, aproximativ 1.505 lei pe membru;
- pentru familiile cu trei sau mai mulți copii, pragul este de 1,9 ISR, aproximativ 1.254 lei pe membru.
Textul anexei necesită însă clarificări tehnice în procesul parlamentar, inclusiv în privința modului de definire și calculare a veniturilor. Consiliul Legislativ a emis un aviz favorabil, dar a formulat numeroase observații de redactare și precizie juridică asupra proiectului.
De unde ar veni banii
Aici apare una dintre cele mai sensibile probleme.
Proiectul spune că gratuitatea și subvențiile pot fi finanțate din bugetele consiliilor locale, ale consiliilor județene, din bugetul Consiliului General al Municipiului București și din fonduri externe nerambursabile.
Formularea „pot fi finanțate” este importantă.
Nu există în forma inițială un mecanism prin care bugetul de stat garantează automat tuturor școlilor sumele necesare pentru uniforme.
Tocmai aici a intervenit Consiliul Fiscal.
Instituția a constatat că inițiativa poate majora cheltuielile publice, dar documentația transmisă nu îndeplinea cerințele legii responsabilității fiscal-bugetare privind fișa financiară, ipotezele de calcul și sursele necesare acoperirii cheltuielilor. Consiliul Fiscal a solicitat aceste documente înainte de a putea face o evaluare completă.
Așadar, întrebarea „cât ar costa introducerea uniformei pentru întregul sistem public și cine plătește exact?” nu are încă un răspuns complet în proiect.
Amenzi între 5.000 și 10.000 de lei. Dar pentru cine?
Aceasta este una dintre prevederile care poate genera cel mai mult interes public.
Proiectul introduce o contravenție sancționată cu amendă între 5.000 și 10.000 de lei.
Important însă: amenda prevăzută în actualul text nu este aplicată elevului sau părintelui.
Este vizată unitatea de învățământ care nu asigură aplicarea obligației privind uniforma.
Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii ar urma să poată fi făcute de personalul împuternicit al Poliției Române și al Poliției Locale.
Această prevedere ridică însă o întrebare pe care proiectul nu o rezolvă suficient de clar: ce se întâmplă concret cu elevul care vine într-o zi la școală fără uniformă?
Intră la ore? Primește o sancțiune disciplinară? Este anunțată familia? Poate fi trimis acasă?
Exact această lipsă de claritate a fost criticată de Consiliul Economic și Social.
CES respinge argumentul principal: uniforma nu elimină bullying-ul
Consiliul Economic și Social a dat proiectului un aviz nefavorabil.
Instituția nu contestă că diferențele socio-economice și bullying-ul sunt probleme reale. Contestă însă ideea că uniforma ar reprezenta răspunsul potrivit.
CES argumentează că diferențele dintre copii nu dispar dacă hainele devin identice. Ele pot continua să fie vizibile prin telefon, încălțăminte, ghiozdan, bani de buzunar, vacanțe, activități sau stil de viață.
Formula folosită în aviz este tranșantă: „Bullying-ul nu apare pentru că elevii au haine diferite”.
Consiliul consideră că problema trebuie atacată prin consiliere, prevenție, pregătirea profesorilor pentru gestionarea conflictelor și construirea unui climat în care elevul poate raporta abuzurile în siguranță.
În contextul resurselor limitate pentru educație, CES mai susține că banii ar trebui direcționați prioritar către burse, consiliere, programul „Masă sănătoasă”, transport și infrastructură.
Ce spune cercetarea despre uniforme și bullying
Aici lucrurile sunt mai puțin clare decât lasă să se înțeleagă dezbaterea politică.
Există studii care indică anumite beneficii ale uniformelor, dar literatura științifică nu demonstrează simplu că „introduci uniformă și bullying-ul scade”.
Un studiu publicat în Early Childhood Research Quarterly, realizat pe date pentru 6.320 de copii din Statele Unite, nu a identificat rezultate sociale sau comportamentale mai bune în școlile care impuneau uniforme. Nu au existat nici diferențe generale importante privind prezența la școală, cu o posibilă excepție favorabilă pentru elevii proveniți din familii cu venituri mici.
O analiză mai amplă a literaturii științifice a concluzionat că dovezile privind bullying-ul sunt mixte: în anumite contexte uniforma poate diminua unele forme de competiție vestimentară, în altele nu modifică semnificativ fenomenul. Politicile excesiv de rigide pot crea la rândul lor probleme, mai ales dacă uniformele sunt incomode sau nu țin cont de nevoile diferite ale copiilor.
Prin urmare, uniforma poate elimina un posibil motiv de comparație între elevi, dar nu există baza științifică pentru a o prezenta drept soluție suficientă împotriva bullying-ului.
Franța este invocată ca exemplu, dar situația este mai nuanțată
Inițiatorii români dau exemplul Franței și Marii Britanii.
În Franța a fost începută într-adevăr o experimentare a ținutei comune în aproximativ 100 de școli și unități de învățământ voluntare. Programul a urmărit reducerea diferențelor sociale și îmbunătățirea climatului școlar, iar uniformele din experiment au fost finanțate de stat și autoritățile locale.
Dar experimentul francez nu este același lucru cu existența unei obligații naționale aplicate automat tuturor școlilor.
Iar în Anglia comparația este și mai important de nuanțat: școlile nu sunt obligate prin lege să aibă uniformă. Decizia aparține conducerii fiecărei școli. Statul recomandă uniformele și impune reguli privind accesibilitatea prețului și limitarea articolelor obligatorii cu brandul școlii.
Prin urmare, proiectul românesc ar merge, în această privință, mai departe decât sistemul englez.
Proiectul a primit totuși mai multe avize favorabile
În Parlament, inițiativa a trecut deja prin mai multe filtre.
Comisia pentru drepturile omului a transmis aviz favorabil pe 30 iulie. Comisia pentru muncă a dat aviz favorabil pe 25 august, iar Comisia pentru administrație publică a votat favorabil proiectul pe 2 septembrie. Consiliul Legislativ a emis de asemenea aviz favorabil, dar cu observații și propuneri de modificare.
În schimb, Consiliul Economic și Social a emis aviz negativ, iar Consiliul Fiscal a cerut documentație suplimentară privind impactul asupra bugetelor publice.
Avizele favorabile ale comisiilor nu înseamnă că proiectul a devenit lege.
Nu intră în vigoare acum, la începutul școlii
Acest lucru trebuie precizat mai ales pentru părinți.
În anul școlar 2026-2027, început deja, nu apare automat o obligație nouă doar pentru că proiectul a primit avize.
Fișa oficială a Senatului arată în prezent statutul „în lucru, la comisiile permanente ale Senatului”.
Pentru a deveni lege, inițiativa trebuie să parcurgă procedura parlamentară, inclusiv voturile celor două Camere, apoi controlul constituțional dacă este sesizată Curtea Constituțională, promulgarea de către președinte și publicarea în Monitorul Oficial.
În forma inițiatorilor, legea ar urma să intre în vigoare la trei zile după publicarea în Monitorul Oficial, iar Ministerul Educației ar avea 90 de zile pentru elaborarea normelor metodologice.
Așadar, părinții nu trebuie să cumpere acum o uniformă doar în baza acestui proiect. Rămân valabile regulile stabilite în prezent de fiecare unitate de învățământ.
Uniforma revine după ani de dezbateri
Tema nu este nouă în România.
În ultimii 15 ani au existat mai multe inițiative parlamentare privind uniformele, matricolele sau semnele distinctive. Unele școli au introdus deja, prin propriile regulamente, uniforme sau elemente de identificare.
În 2025, de exemplu, o școală din Ususău, județul Arad, a atras atenția după ce atât elevii, cât și profesorii au început să poarte aceeași uniformă. Cadrele didactice explicau că elevii ajunseseră să compare costul hainelor purtate de colegi, iar uniforma a fost introdusă tocmai pentru a reduce asemenea discuții. Costul unui set era atunci de aproximativ 300-400 de lei.
Diferența este că proiectul L443/2026 nu mai lasă purtarea uniformei doar la alegerea fiecărei școli. Dacă va trece în forma actuală, principiul devine obligatoriu pentru întregul învățământ preuniversitar de stat.
Miza reală nu este doar uniforma
Dezbaterea are, de fapt, trei componente diferite.
Prima este socială: dacă hainele identice reduc suficient diferențele vizibile dintre copiii din familii bogate și cei din familii cu venituri reduse.
A doua este financiară: cât vor costa uniformele pentru câteva milioane de elevi și cât din sumă va fi suportată de părinți, primării sau alte bugete publice.
A treia este educațională: dacă obligația națională este o intervenție eficientă împotriva bullying-ului sau doar elimină unul dintre numeroasele pretexte prin care copiii se pot diferenția și ataca reciproc.
În momentul de față, răspunsul Parlamentului nu este definitiv.
Uniforma obligatorie este încă un proiect, nu o lege în vigoare. Dar inițiativa a avansat în Senat, are procedură de urgență și prevede măsuri mult mai dure decât simpla recomandare: obligație pentru elevi, subvenții pentru unele familii și amenzi de până la 10.000 de lei pentru școlile care nu aplică noile reguli.
