Termocentrala Mintia se pregătește să revină în Sistemul Energetic Național după cinci ani de la oprirea vechii centrale pe cărbune. Numai că Mintia de astăzi nu mai este centrala statului român.
Noua unitate este o investiție privată realizată de Mass Global Energy Rom, compania care a cumpărat în 2022 activele fostei termocentrale de la Complexul Energetic Hunedoara cu 91,23 milioane de euro, fără TVA. Mass Global Energy Rom face parte din Mass Group Holding și este controlată de omul de afaceri iordanian Ahmad Ismail Saleh. Grupul își desfășoară o mare parte dintre activitățile energetice în Irak și se prezintă drept proprietar și operator al unor centrale însumând peste 10.000 MW.
Asta schimbă radical discuția despre ceea ce înseamnă Mintia pentru România.
Centrala va fi amplasată în România. Va fi conectată la rețeaua românească. Va folosi infrastructura de transport a gazelor și a energiei electrice din România. Va plăti taxe aici și va produce energie într-un punct important al Sistemului Energetic Național.
Dar energia produsă nu devine automat proprietatea statului român.
Și nici nu există, din informațiile publice disponibile până acum, o regulă care să oblige noul proprietar privat să vândă întreaga producție exclusiv consumatorilor din România.
Mintia a fost vândută în 2022. A existat un singur ofertant
Vechea termocentrală aparținea Complexului Energetic Hunedoara, companie de stat intrată în insolvență. Activele Mintia au fost scoase la licitație, iar la cea de-a patra procedură de valorificare s-a prezentat un singur ofertant: Mass Global Energy Rom. Prețul final a fost de 91.236.832,87 euro, fără TVA, reprezentând valoarea de piață stabilită de evaluatorul desemnat în procedura insolvenței.
Compania a plătit inițial o garanție de 10 milioane de euro, iar diferența de aproximativ 81 de milioane de euro a fost achitată la 27 decembrie 2022. În aceeași zi a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare și Mass Global Energy Rom a devenit proprietarul activelor.
Ministerul Energiei a impus atunci și anumite condiții. Cumpărătorul trebuia să construiască până la 31 decembrie 2026 o nouă capacitate energetică de minimum 1.290 MW, dintre care minimum 800 MW în bandă pe gaz și energie regenerabilă.
Între timp proiectul a crescut.
Noua centrală este proiectată pentru aproximativ 1.700 MW și ar urma să devină, la capacitate maximă, cea mai mare centrală electrică pe gaze din Uniunea Europeană construită pe un singur amplasament. Guvernul a declarat proiectul de importanță națională încă din decembrie 2024.
În iunie 2026, Guvernul anunța că investiția ajunsese la aproximativ 83%, după investiții de peste 1,2 miliarde de euro. Primele teste de interconectare au început tot în iunie. Producția comercială era estimată să înceapă în septembrie 2026.
Termenul pentru atingerea întregii capacități a fost însă modificat. În iunie, creditorii Complexului Energetic Hunedoara au aprobat solicitarea investitorului de prelungire cu un an pentru o parte din capacitatea prevăzută contractual. Potrivit informațiilor publicate de Profit.ro, funcționarea la întreaga capacitate de aproximativ 1.700 MW este împinsă spre 2027.
Contractul nu este public integral
Aici apare una dintre cele mai interesante probleme.
Despre vânzare s-au publicat prețul, cumpărătorul și o parte dintre obligațiile asumate. Nu am identificat însă în sursele publice consultate o versiune integrală a contractului de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2022.
Așadar, formularea „contract secret” este prea tare dacă prin asta înțelegem un document clasificat.
Mai corect este să spunem că integralitatea contractului nu a fost făcută publică, iar opinia publică a aflat de-a lungul timpului anumite clauze din comunicate, documente ale procedurii de insolvență și, mai recent, din raportul Curții de Conturi.
Raportul de audit al Curții de Conturi publicat în martie 2026 a scos la iveală inclusiv detalii despre modul în care trebuia urmărită îndeplinirea obligațiilor cumpărătorului.
Potrivit informațiilor rezultate din raport, Complexul Energetic Hunedoara nu stabilise o procedură clară de monitorizare a contractului și nu desemnase persoane care să urmărească efectiv modul în care investitorul respectă obligațiile asumate după vânzare.
Curtea de Conturi a analizat inclusiv clauza referitoare la termenul de finalizare. Contractul îi dădea vânzătorului dreptul de a rezilia în anumite condiții dacă investiția nu era terminată până la termenul asumat, dar permitea și acordarea unei perioade rezonabile de grație cumpărătorului.
Este unul dintre motivele pentru care transparența contractului este importantă.
Nu pentru a transforma orice investiție străină într-o conspirație, ci pentru că vorbim despre un activ energetic considerat chiar de Guvern obiectiv de importanță națională.
Are statul român prioritate la energia produsă?
Aici trebuie făcută distincția esențială.
Nu am găsit în informațiile publice despre contractul Mintia o clauză comunicată oficial prin care statul român să aibă drept de preempțiune asupra energiei produse de noua centrală.
Asta nu dovedește că o asemenea clauză nu există în documentul integral.
Dovedește doar că, din informațiile publice disponibile, nu putem afirma că România are garantat contractual primul drept de cumpărare asupra producției Mintia.
Iar legislația generală a pieței de energie nu îi oferă statului automat acest drept doar pentru că centrala se află pe teritoriul României.
Legea energiei permite producătorilor să tranzacționeze electricitatea pe piața concurențială. Mai mult, pentru capacitățile noi de producție puse în funcțiune după 1 iunie 2020, legea permite încheierea unor contracte bilaterale negociate și în afara piețelor centralizate, cu respectarea regulilor de concurență.
Deci Mass Global Energy Rom poate vinde electricitate pe piețele administrate de OPCOM, poate încheia contracte bilaterale în condițiile legii și poate tranzacționa energia într-o piață europeană interconectată. OPCOM administrează inclusiv piețe centralizate pentru contracte bilaterale de energie electrică.
Legea energiei vorbește explicit despre funcționarea interconectată a Sistemului Energetic Național cu țările vecine și despre participarea României la piața internă europeană și la schimburile transfrontaliere de electricitate.
Așadar, afirmația că energia produsă la Mintia trebuie obligatoriu consumată în România este greșită.
Nu așa funcționează piața.
Energia intră în SEN. Dar asta nu înseamnă că rămâne în România
Noua centrală este conectată la rețeaua de transport administrată de Transelectrica. Contractul de racordare pentru centrala de 1.700 MW a fost încheiat încă din 2024, iar testele instalațiilor de 400 kV au început în iunie 2026.
Energia produsă este injectată fizic în Sistemul Energetic Național.
De aici apare uneori confuzia.
Dacă electricitatea intră în SEN, pare logic să spunem că „rămâne în România”.
Numai că energia electrică nu funcționează ca o cisternă de motorină pe care scrie destinația.
România este conectată electric cu statele vecine. În permanență există importuri și exporturi, iar fluxurile comerciale sunt stabilite prin piețele europene și prin contractele dintre participanți. Legea românească prevede tocmai participarea SEN la piața internă europeană și la schimburile transfrontaliere.
Mass Global poate produce la Mintia și poate vinde energia unui furnizor din România.
Poate vinde unui mare consumator.
Poate tranzacționa pe OPCOM.
Poate încheia contracte bilaterale în condițiile permise de lege.
Iar energia tranzacționată în piața europeană poate contribui inclusiv la export, în limitele capacităților de interconexiune disponibile.
Asta este o piață liberalizată.
Dar Mintia va arde gaz românesc?
Aici afirmația trebuie corectată.
Nu putem spune simplu că „Mintia va arde gaz românesc”.
Centrala urmează să fie alimentată prin Sistemul Național de Transport al gazelor. Guvernul estima că, atunci când va funcționa la capacitate ridicată, consumul anual ar putea ajunge până la aproximativ 2,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale.
Este enorm.
Pentru comparație, reprezintă o parte importantă din consumul anual actual al României.
Dar gazul aflat în Sistemul Național de Transport nu poartă o etichetă individuală care să spună „România”, „Ungaria” sau „Turcia”.
În conducte intră producție internă și, în funcție de piață și necesar, pot intra și gaze provenite din import.
România este unul dintre marii producători de gaze naturale din Uniunea Europeană, iar odată cu intrarea în producție a proiectului Neptun Deep oferta internă ar trebui să crească puternic. Este foarte posibil ca o parte importantă din consumul Mintia să fie acoperită din producția românească.
Dar, în lipsa unui contract concret de aprovizionare care să indice sursa, afirmația că centrala va funcționa exclusiv cu gaz românesc nu poate fi susținută.
Aici apare însă întrebarea cu adevărat interesantă
Să presupunem următorul scenariu.
Într-o anumită zi, România produce gaze în Marea Neagră și în zăcămintele de pe uscat.
O parte din aceste gaze ajung prin sistemul Transgaz la Mintia.
Compania privată transformă gazul în electricitate.
Energia intră în SEN.
Iar producătorul o vinde, în condițiile pieței, cumpărătorului care îi oferă condițiile comerciale cele mai bune.
Din punct de vedere economic și juridic nu este ceva neobișnuit.
Dar din punct de vedere al politicii energetice apare o întrebare legitimă:
ce înseamnă atunci „securitate energetică națională”?
Guvernul însuși a justificat sprijinul acordat proiectului Mintia prin importanța sa pentru securitatea energetică, stabilitatea SEN și competitivitatea economiei românești. Proiectul a fost declarat oficial de importanță națională.
Investiția privată este evident utilă României chiar și fără obligația ca fiecare megawatt să fie vândut unui român.
O centrală de peste 1.000 MW care produce în România mărește oferta disponibilă în regiune. Ajută la echilibrarea sistemului. Poate reduce nevoia de import în anumite ore. Creează concurență între producători. Plătește tarife de rețea, salarii și taxe în România.
Dar asta nu este același lucru cu a spune că statul român controlează energia respectivă.
Nu o controlează.
Mintia este o afacere privată.
Și tocmai aici este diferența față de vechea termocentrală
Vechea Mintia aparținea unei companii controlate de stat.
Noua Mintia aparține unui investitor privat.
Statul român controlează regulile pieței, rețeaua de transport prin Transelectrica, infrastructura strategică și cadrul de reglementare prin ANRE.
Dar nu este proprietarul centralei.
Iar Legea energiei îi conferă producătorului dreptul de a tranzacționa energia pe piață.
Prin urmare, afirmația corectă nu este:
„Mintia va produce energie pentru România”.
Mai exact ar fi:
Mintia va produce energie în România și va contribui la Sistemul Energetic Național, dar energia va fi comercializată de proprietarul privat în condițiile pieței.
Este o diferență de câteva cuvinte.
Dar economic diferența este uriașă.
Statul a vândut activele vechii termocentrale cu aproximativ 91 de milioane de euro. Investitorul privat spune că a investit deja peste 1,2 miliarde de euro în noua capacitate.
Este normal ca proprietarul investiției să urmărească profitul.
Întrebarea care rămâne pentru stat este alta.
Atunci când declari o centrală privată de 1.700 MW „proiect de importanță națională”, când ajuți la accelerarea racordării la rețeaua de energie și la conducta de gaze și când o prezinți drept pilon al securității energetice românești, publicul are dreptul să știe exact ce obligații a primit investitorul în schimb.
Nu presupuneri.
Nu sloganuri.
Contractul.
Clauzele.
Obligațiile.
Termenele.
Și, foarte important, dacă există sau nu vreo prevedere privind destinația energiei produse.
Până când contractul integral nu este transparent, un lucru rămâne sigur:
Mintia este în România. Dar Mintia nu mai este a României.
Iar faptul că electricitatea produsă acolo intră în SEN nu înseamnă automat că proprietarul este obligat să o vândă exclusiv consumatorilor români.
