Germania strânge șurubul: 1.181 de români și bulgari au rămas fără ajutoare sociale și au primit ordin să părăsească țara
Germania începe să aplice mult mai dur regulile privind accesul cetățenilor europeni la ajutoarele sociale. În patru orașe din landul Renania de Nord-Westfalia, 1.181 de cetățeni români și bulgari au rămas în 2025 fără prestații sociale și au primit obligația de a părăsi Germania.
Cifrele nu provin dintr-o declarație politică sau dintr-o postare virală. Au fost furnizate direct de municipalitățile Duisburg, Gelsenkirchen, Dortmund și Hagen în cadrul unei investigații realizate de postul public german WDR.
Cele mai multe cazuri au fost în Duisburg, unde autoritățile au luat asemenea măsuri în 556 de situații. În Gelsenkirchen au fost 506 cazuri, în Dortmund 116, iar în Hagen doar trei.
Este însă importantă diferența dintre ceea ce s-a întâmplat și titlurile apărute ulterior în presa românească.
Cei 1.181 de oameni nu sunt confirmați ca fiind deja „deportați”.
Autoritățile le-au retras dreptul pe baza căruia primeau prestațiile sociale și au stabilit că trebuie să părăsească Germania. În legislația germană, obligația de plecare și deportarea forțată nu sunt același lucru.
Legea germană privind libera circulație a cetățenilor UE spune că, dacă autoritatea constată că persoana nu mai are drept de intrare și ședere, aceasta devine obligată să părăsească țara. Decizia trebuie să stabilească, de regulă, un termen pentru plecare și poate include avertismentul privind deportarea. Persoana are și posibilitatea de a contesta măsura în instanță.
Așadar, formularea corectă este: peste o mie de români și bulgari au primit obligația de a părăsi Germania. Nu există în informațiile publicate de WDR dovada că toți, sau măcar „sute dintre ei”, au fost deja urcați în avioane și deportați.
Dar măsura rămâne extrem de serioasă.
Ești cetățean UE. Cum poate Germania să te trimită acasă?
Românii și bulgarii sunt cetățeni ai Uniunii Europene și beneficiază de libertatea de circulație.
Asta nu înseamnă însă că orice cetățean european poate locui nelimitat într-un alt stat membru indiferent de situația sa economică și să primească automat toate prestațiile sociale ale țării respective.
Legislația germană, care transpune regulile europene, recunoaște dreptul de ședere pentru cetățenii UE care lucrează, desfășoară activități independente, studiază în anumite condiții, își caută efectiv un loc de muncă sau dispun de suficiente resurse și asigurare medicală.
Un cetățean UE poate rămâne în Germania pentru că își caută de lucru timp de până la șase luni și chiar mai mult dacă demonstrează că își caută în continuare un loc de muncă și are perspective reale de angajare.
Dar simpla mutare în Germania nu creează automat dreptul la Bürgergeld, ajutorul social destinat persoanelor apte de muncă.
Codul social german exclude, printre altele, cetățenii străini care nu sunt lucrători sau independenți în primele trei luni ale șederii, precum și persoanele al căror drept de ședere rezultă exclusiv din căutarea unui loc de muncă. Există excepții și situații speciale, inclusiv pentru persoanele care au acumulat o ședere legală de lungă durată.
Și legislația europeană recunoaște această diferență. Portalul oficial al UE precizează că un cetățean european aflat într-un alt stat exclusiv pentru căutarea unui loc de muncă nu are automat dreptul la prestațiile sociale necontributive ale țării gazdă.
Aici începe disputa din Germania.
Cât trebuie să muncești pentru a fi considerat „lucrător”?
Problema apare mai ales în cazul persoanelor care figurează cu contracte foarte mici.
Primarul orașului Hagen, Dennis Rehbein, susține că actualele reguli europene permit unei persoane care lucrează numai câteva ore pe săptămână să dobândească statutul de lucrător și, prin acesta, acces la anumite prestații sociale.
El a dat exemplul unei activități de aproximativ 5,5 ore pe săptămână și consideră că pragul rezultat din practica juridică este prea redus. În opinia sa, câteva sute de euro obținute printr-un asemenea contract nu sunt suficiente pentru întreținerea unei persoane în Germania, iar diferența este apoi acoperită din prestațiile sociale.
Atenție însă: nu există în legislația UE o frază simplă care să spună că „5,5 ore pe săptămână îți garantează ajutoare sociale”.
Statutul de lucrător în dreptul european depinde de existența unei activități reale și efective, nu pur marginale sau artificiale, iar situațiile sunt analizate individual. Dreptul la prestații depinde apoi și de natura ajutorului solicitat și de situația persoanei.
Exact aici autoritățile din unele orașe germane au început să fie mult mai agresive.
Gelsenkirchen verifică dacă munca este reală sau doar o poartă spre ajutoare
Gelsenkirchen este unul dintre cele mai dure exemple.
Orașul are de peste zece ani echipe speciale care verifică situațiile legate de imigrația din România și Bulgaria, inclusiv posibile fraude cu prestații sociale și forme de exploatare organizată. Municipalitatea spune explicit că aceste structuri lucrează împotriva rețelelor care folosesc inclusiv persoane vulnerabile pentru obținerea ilegală a banilor publici.
Potrivit investigației WDR, autoritatea pentru străini din Gelsenkirchen analizează inclusiv cât din necesarul de trai este acoperit efectiv prin muncă.
WDR relatează că orașul aplică o abordare severă atunci când persoana își asigură din venituri proprii mai puțin de aproximativ o treime din costurile de existență. Autoritatea poate concluziona atunci că activitatea respectivă nu justifică statutul invocat pentru libera circulație și poate constata pierderea dreptului de ședere.
Nu este însă o regulă automată aplicată tuturor românilor sau bulgarilor.
WDR subliniază că autoritățile nu au voie să pornească de la prezumția că orice cetățean venit din România sau Bulgaria fraudează sistemul. Verificările trebuie să plece de la situații concrete, iar deciziile sunt individuale.
Există deja și hotărâri ale instanțelor germane care arată cât de complicată poate fi analiza.
În noiembrie 2025, Tribunalul Administrativ din Gelsenkirchen a analizat cazul unui cetățean UE care câștiga aproximativ 430 de euro pe lună, dar beneficia de prestații și servicii sociale de aproximativ 3.200 de euro lunar. Instanța a apreciat că, în circumstanțele speciale ale dosarului, folosirea unei activități foarte reduse pentru menținerea dreptului la libera circulație putea fi considerată abuzivă.
Hotărârea arată însă și de ce nu poate fi inventată o regulă simplă de tipul „dacă nu câștigi o treime, ești deportat”.
Instanțele analizează veniturile, activitatea reală, situația familială, durata șederii, eventualul caracter artificial al contractului și circumstanțele personale.
Aproape 1.200 de cazuri într-un singur an
Diferențele dintre cele patru orașe arată câtă libertate există în aplicarea regulilor.
Duisburg a raportat 556 de cazuri.
Gelsenkirchen, 506.
Dortmund, 116.
Hagen, numai trei.
Toate într-un singur an.
Dacă ar exista o regulă mecanică valabilă identic pentru orice cetățean, diferențele ar fi greu de explicat. În realitate, fiecare autoritate locală verifică dosarele și își construiește propria practică în limitele dreptului german și european.
Primarul din Hagen spune că vrea ca orașul său să folosească mai des această posibilitate.
Motivul este financiar.
Potrivit datelor prezentate de municipalitate către WDR, în Hagen locuiesc aproximativ 7.000 de persoane venite din România și Bulgaria. Circa 55% sunt în evidențele Jobcenter, iar autoritățile locale estimează costurile la aproximativ 10 milioane de euro anual.
Rehbein spune în același timp că orașul are nevoie de imigrație pentru muncă. Critica lui este îndreptată către ceea ce numește imigrație orientată predominant către sistemul de ajutoare sociale.
Există însă și cealaltă parte a poveștii
Discuția nu este atât de simplă precum „românii vin să ia ajutoare”.
O altă investigație a televiziunii publice germane WDR, realizată pentru emisiunea Monitor, a documentat situații în care muncitori români și bulgari sunt recrutați pentru slujbe precare, primesc pe hârtie contracte pentru foarte puține ore, dar în realitate muncesc mult mai mult.
Potrivit organizațiilor care îi consiliază, asemenea contracte pot ajunge să indice cinci, zece sau cincisprezece ore pe săptămână, în timp ce oamenii sunt chemați efectiv aproape zilnic la muncă. Uneori orele suplimentare nu sunt plătite, iar veniturile declarate rămân atât de mici încât angajații ajung să ceară completarea lor prin sistemul social.
Asta schimbă perspectiva.
În unele cazuri poate exista fraudă făcută de beneficiar.
În altele poate exista fraudă sau exploatare făcută prin intermediari, angajatori ori subcontractori.
Și pot exista, evident, oameni care lucrează perfect legal și primesc o prestație la care au dreptul.
A pune toate cele trei categorii în aceeași oală ar fi greșit.
Germania nu a tăiat ajutoarele tuturor românilor și bulgarilor
Acesta este probabil cel mai important lucru pentru românii care locuiesc legal în Germania.
Nu există o decizie prin care Germania să fi anunțat că românii sau bulgarii nu mai primesc ajutoare sociale.
Măsurile despre care vorbim au fost luate în patru orașe, în 1.181 de cazuri individuale, în cursul anului 2025.
Un român care lucrează legal în Germania nu își pierde drepturile pentru simplul fapt că este român.
Un cetățean UE care lucrează și apoi își pierde involuntar locul de muncă poate, în anumite condiții, să își păstreze statutul de lucrător și drepturile aferente. Legea germană prevede expres această protecție, inclusiv pentru perioade determinate după pierderea involuntară a slujbei.
După cinci ani de ședere legală continuă, cetățenii UE pot dobândi, de asemenea, drept de ședere permanentă, ceea ce schimbă considerabil situația lor juridică.
Problema urmărită acum de municipalități este alta: situațiile în care dreptul european la libera circulație este folosit prin activități economice considerate artificiale sau insuficiente, în timp ce cea mai mare parte a traiului este suportată de sistemul social german.
Iar tonul autorităților s-a schimbat.
În 2025, patru orașe au mers până la retragerea prestațiilor și constatarea obligației de plecare în 1.181 de cazuri.
Pentru cei vizați, consecința poate deveni foarte concretă: dacă decizia rămâne definitivă și persoana nu pleacă în termenul stabilit, legea germană permite trecerea la procedurile pentru îndepărtarea forțată.
Dar până acolo există decizie administrativă, termen de plecare și posibilitatea unei contestații.
De aceea, titlul „sute de români au fost deja deportați” merge mai departe decât permit datele publice.
Ceea ce este confirmat este suficient de important și fără exagerare:
în numai patru orașe germane, 1.181 de români și bulgari au rămas într-un singur an fără prestații sociale și au primit obligația de a părăsi Germania.
Iar primarii din regiune cer reguli și mai stricte.
Semnalul transmis de Germania este destul de clar: libera circulație a forței de muncă rămâne. Dar autoritățile vor să facă mult mai greu de folosit un contract de câteva ore drept poartă de intrare într-un sistem social care acoperă apoi cea mai mare parte a cheltuielilor de trai.
