Europa intră în ultima parte a verii cu o problemă care începe să semene din nou cu o criză energetică. Prețul gazelor naturale a urcat la aproximativ 68 de euro/MWh, cel mai ridicat nivel din ultimii peste trei ani, iar depozitele europene sunt umplute doar în proporție de aproximativ 62%. Goldman Sachs avertizează că, într-un scenariu în care perturbările aprovizionării cu LNG persistă, gazele europene ar putea depăși 100 de euro/MWh în decembrie. Nu este prognoza de bază a băncii, ci un scenariu de risc. Diferența este importantă.
Piața europeană a gazelor s-a tensionat puternic în ultimele săptămâni.
Contractele TTF, reperul principal pentru prețul gazului în Europa, au urcat luni, 24 august, cu aproximativ 4,2%, până la 68,61 euro/MWh. Marți dimineață, piața se menținea în jurul valorii de 68 de euro/MWh.
Față de aceeași perioadă a anului trecut, prețul este de peste două ori mai mare.
Creșterea nu vine dintr-un singur loc. Europa are simultan stocuri mai mici, probleme cu LNG-ul din Orientul Mijlociu, concurență puternică din Asia și o dependență mult mai mare de importurile maritime decât înaintea războiului din Ucraina.
Goldman Sachs: peste 100 de euro/MWh într-un scenariu sever
Avertismentul care a atras atenția vine de la Goldman Sachs.
Banca estimează în scenariul său de bază un preț de aproximativ 50 de euro/MWh pentru gazul european în decembrie 2026.
Dar dacă perturbările din Strâmtoarea Hormuz se prelungesc și aprovizionarea globală cu LNG rămâne afectată, prețul TTF ar putea trece de 100 de euro/MWh.
Este esențial de făcut această precizare.
Goldman Sachs nu spune că gazele vor ajunge sigur la 100 de euro.
Spune că acest nivel devine posibil într-un scenariu în care problemele actuale de aprovizionare continuă.
Iar piața a început deja să includă o parte din acest risc în prețuri.
Problema pleacă din Strâmtoarea Hormuz
Una dintre explicațiile principale se află la mii de kilometri de Europa.
Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Prin această zonă trecea aproximativ 20% din comerțul mondial cu gaze naturale lichefiate, în principal datorită exporturilor Qatarului.
Conflictul din Orientul Mijlociu și perturbarea transporturilor prin Hormuz au redus cantitatea de LNG disponibilă pe piața mondială.
Pentru Europa, problema este mult mai serioasă decât ar fi fost în urmă cu zece ani.
După reducerea drastică a importurilor de gaze rusești prin conducte, Uniunea Europeană și-a mărit puternic dependența de LNG.
Gazul vine cu vaporul din Statele Unite, Qatar și alte state producătoare, este descărcat în terminalele europene și introdus apoi în rețeaua continentală.
Avantajul este diversificarea furnizorilor.
Dezavantajul este că Europa trebuie să concureze pe aceeași piață cu Asia.
Europa și Asia licitează pentru aceleași nave
Aici începe adevărata presiune asupra prețului.
Dacă Japonia, Coreea de Sud, China sau alte economii asiatice oferă mai mult pentru o încărcătură de LNG, vaporul poate merge în Asia.
Dacă Europa oferă mai mult, încărcătura vine către terminalele europene.
Reducerea livrărilor din Qatar a determinat cumpărătorii asiatici să caute alte surse de LNG, ceea ce înseamnă că Europa are mai mulți competitori pentru aceeași cantitate disponibilă.
Reuters arată că Europa și Asia absorb împreună peste 80% din exporturile americane de LNG. Exporturile SUA au crescut puternic în 2026, dar perturbările globale au menținut piața tensionată.
Practic, Europa nu mai cumpără gaz doar în funcție de propriul consum.
Trebuie să urmărească și cât gaz solicită Asia.
Depozitele europene sunt mult mai goale decât anul trecut
A doua mare problemă este nivelul stocurilor.
Pe 20 august, depozitele de gaze ale Uniunii Europene erau umplute în proporție de aproximativ 62%.
În aceeași perioadă din 2025, nivelul era de aproximativ 74%.
Diferența este importantă înaintea sezonului rece.
În Germania, cea mai mare economie europeană, situația este chiar mai dificilă.
Depozitele germane erau umplute cu puțin peste 50%, comparativ cu aproximativ 76% în aceeași perioadă a anului trecut.
Europa trebuie deci să continue să cumpere gaz pentru iarnă exact într-un moment în care gazul este scump și oferta globală este tensionată.
Apare o situație economică absurdă: gazul de vară este prea scump de cumpărat pentru iarnă
În mod normal, companiile cumpără gaz vara, când cererea este mai mică și prețul mai redus, îl depozitează și îl vând iarna la un preț mai mare.
Anul acesta mecanismul funcționează prost.
Uniper, unul dintre cei mai importanți traderi de energie din Germania, spune că prețurile ridicate din timpul verii și diferența nefavorabilă dintre contractele de vară și cele de iarnă reduc stimulentul economic pentru umplerea depozitelor.
Companiile nu au motive suficiente să cumpere astăzi gaz foarte scump pentru a-l depozita dacă piața futures nu le garantează recuperarea costurilor în timpul iernii.
Rezultatul este exact ceea ce Europa nu și-ar dori înainte de noiembrie: depozitele se umplu mai încet.
Iarna va decide cât de gravă devine situația
Temperatura va avea un rol uriaș.
O iarnă blândă poate reduce considerabil consumul pentru încălzire și poate permite Europei să treacă sezonul rece fără probleme majore.
O succesiune de săptămâni foarte reci ar produce însă exact efectul opus.
Gazul ar începe să fie extras rapid din depozite, cererea pentru LNG ar crește, iar cumpărătorii europeni ar trebui să ofere prețuri mai mari pentru a atrage navele care altfel ar putea merge către Asia.
Reuters relata încă de la începutul lunii august că, în funcție de vreme și de evoluția aprovizionării, estimările analiștilor pentru această iarnă acopereau o plajă extrem de largă, între aproximativ 60 și 210 euro/MWh.
Asta arată cât de sensibilă a devenit piața.
Norvegia devine și mai importantă pentru Europa
În această ecuație, Norvegia este esențială.
După reducerea gazului rusesc, Norvegia a devenit principalul furnizor de gaze naturale al Europei. Aproximativ 30% din necesarul combinat al UE și Marii Britanii este asigurat în prezent de gazul norvegian.
Germania încearcă deja să-și securizeze aprovizionarea pe termen lung.
Uniper a semnat un contract pe 15 ani cu Equinor pentru peste 30 TWh de gaz anual, echivalentul a aproximativ 2,8 miliarde de metri cubi.
Contractul începe însă abia în ianuarie 2027 și nu rezolvă problema iernii care urmează.
Ce înseamnă 100 de euro/MWh pentru populație
Prețul TTF nu este factura pe care o primește direct consumatorul.
Este prețul angro al gazului.
Factura finală include costurile de achiziție, transport, distribuție, înmagazinare, taxe, TVA și marja furnizorului. În plus, fiecare stat poate avea scheme proprii de plafonare sau protecție a consumatorilor.
De aceea, dacă TTF ajunge la 100 de euro/MWh, factura unui consumator casnic nu se dublează automat în aceeași zi.
Dar efectele apar în economie.
Furnizorii cumpără mai scump. Industria consumatoare de gaze plătește mai mult. Centralele electrice pe gaze produc energie mai scumpă.
Costurile pot ajunge ulterior în facturile populației, în prețul energiei electrice și în prețurile produselor industriale.
România nu este izolată de piața europeană
România produce o parte importantă din gazele pe care le consumă și se află într-o situație mai bună decât state precum Germania, Austria sau Italia în ceea ce privește dependența de import.
Dar asta nu înseamnă că prețurile europene nu contează.
România face parte din piața energetică europeană, iar prețurile angro sunt influențate de evoluțiile regionale.
În plus, în perioadele cu consum ridicat, nivelul depozitelor și disponibilitatea importurilor devin importante inclusiv pentru piața românească.
O creștere puternică și persistentă a TTF poate pune presiune și asupra prețurilor din România, chiar dacă țara dispune de producție internă.
Nu suntem încă la nivelurile din criza din 2022
Există însă și o diferență importantă față de marea criză energetică declanșată după invazia Rusiei în Ucraina.
În 2022, prețul gazului european a atins niveluri extreme, iar recordul istoric a depășit 300 de euro/MWh.
În prezent, TTF se află în jurul valorii de 68 de euro/MWh.
Prin urmare, Europa nu se află acum într-o situație comparabilă cu vârful crizei din 2022.
Dar direcția ultimelor luni este îngrijorătoare.
Prețul gazului european a crescut cu peste 100% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar depozitele sunt mai puțin pline înainte de iarnă.
Comisia Europeană spune, totuși, că în acest moment nu există motive de alarmă privind securitatea aprovizionării. Bruxelles-ul consideră situația gestionabilă, chiar dacă recunoaște că nivelul depozitelor este mai redus decât anul trecut.
Prin urmare, pragul de 100 de euro/MWh nu este inevitabil.
Este scenariul sever pe care Goldman Sachs îl vede posibil dacă problemele din Orientul Mijlociu și perturbările transporturilor de LNG continuă până în sezonul rece.
Până atunci, Europa are trei variabile decisive de urmărit: cât LNG reușește să atragă înaintea iernii, cât de repede își umple depozitele și cât de rece va fi sezonul 2026-2027.
La 62% din capacitate, cu gazul deja în jurul valorii de 68 de euro/MWh și cu Europa concurând direct cu Asia pentru încărcăturile disponibile de LNG, marja de siguranță este considerabil mai mică decât în vara trecută.
