În plină criză provocată de nivelul extrem de scăzut al Dunării, reapare un episod mai puțin discutat din primăvara acestui an. Centrala nucleară de la Cernavodă a fost atunci complet scoasă din producție, după ce ambele reactoare au ajuns simultan în stare de oprire. Situația a durat aproximativ 20 de zile. Cauzele au fost însă cu totul altele decât cele din această vară.
Datele oficiale ale Nuclearelectrica și documentele publicate la Bursa de Valori București confirmă cronologia.
Unitatea 2 de la Cernavodă s-a deconectat automat de la Sistemul Energetic Național în seara zilei de 4 mai 2026. Motivul nu a avut nicio legătură cu Dunărea. Nuclearelectrica a anunțat apariția unei disfuncționalități la un izolator aferent transformatorului de evacuare a puterii. Ulterior s-a constatat că transformatorul trebuia înlocuit cu unul de rezervă, operațiune care a necesitat lucrări complexe, demontări, relocări, teste și calibrări.
La numai șase zile distanță s-a oprit și Unitatea 1.
Pe 10 mai, la ora 11:00, reactorul a fost desincronizat de la Sistemul Energetic Național și a intrat în programul de oprire planificată. Nuclearelectrica preciza că această revizie fusese pregătită din timp și includea lucrări de mentenanță preventivă și corectivă, inspecții, testări obligatorii și modificări de proiect. Documentele companiei arată că asemenea opriri sunt pregătite cu aproximativ doi ani înainte.
Din acel moment, România a rămas fără producție nucleară.
Gândul relata chiar pe 11 mai că ambele reactoare erau oprite. Unitatea 1 se afla în revizia programată, iar Unitatea 2 rămânea indisponibilă după defecțiunea tehnică produsă pe 4 mai.
Situația este confirmată și de Radio România Constanța, care anunța atunci că aproximativ 1.400 MW dispăruseră temporar din Sistemul Energetic Național. Practic, întreaga capacitate nucleară operațională a României era indisponibilă.
Unitatea 2 a fost resincronizată abia în seara zilei de 30 mai. Asta înseamnă că, de la oprirea Unității 1 din 10 mai și până la repornirea Unității 2 pe 30 mai, România a trecut printr-o perioadă de aproximativ 20 de zile fără producție nucleară la Cernavodă.
Unitatea 1 a rămas oprită mult mai mult. Nuclearelectrica a reconectat-o la Sistemul Energetic Național abia în dimineața zilei de 5 iulie, după finalizarea programului de oprire planificată.
Este importantă însă o corecție. Dunărea nu se afla în luna mai la un debit „normal”.
Datele Institutului Național de Hidrologie arată că, pe 7 mai, debitul Dunării la Baziaș era de aproximativ 2.800 metri cubi pe secundă, în condițiile în care media multianuală a lunii mai este de 6.600 mc/s. Prognoza indica atunci chiar o scădere spre 2.500-2.600 mc/s.
Pe 24 mai, hidrologii anunțau în continuare valori mult sub medie, cu o prognoză de aproximativ 3.300 mc/s, față de aceeași medie multianuală de 6.600 mc/s.
Așadar, nu este corect să spunem că Dunărea avea atunci un nivel normal. Corect este altceva: nivelul scăzut al Dunării nu a fost motivul pentru care reactoarele au fost oprite în luna mai. Centrala putea funcționa în condițiile hidrologice existente. Unitatea 1 a fost oprită pentru revizie, iar Unitatea 2 din cauza problemei tehnice la transformator.
Diferența față de situația actuală este majoră.
Pe 28 iulie 2026, Nuclearelectrica a oprit controlat Unitatea 1 exact din cauza nivelului extrem de scăzut al Dunării. Raportul oficial transmis Bursei de Valori spune explicit că decizia a fost luată din cauza nivelului „foarte scăzut, fără precedent” al fluviului, provocat de seceta severă.
Unitatea 2 a fost și ea la un pas de oprire. Nuclearelectrica anunțase inițial că urma să fie deconectată, însă în dimineața de 30 iulie specialiștii centralei au constatat că parametrii permiteau continuarea funcționării în condiții de siguranță, iar oprirea a fost amânată.
La începutul lunii august situația a devenit suficient de serioasă încât autoritățile să recurgă la intervenții neobișnuite pe Dunăre. Reuters relata pe 6 august că România pregătea scufundarea unor barje încărcate pentru a devia o parte din apă spre canalul folosit de centrala nucleară. Operațiunea urmărește să mențină în funcțiune reactorul rămas disponibil cât mai mult timp.
Aici apare întrebarea importantă.
Faptul că în luna mai centrala a fost complet oprită timp de aproximativ 20 de zile demonstrează că Sistemul Energetic Național poate funcționa temporar și fără producția nucleară de la Cernavodă. Dar nu demonstrează că această situație este lipsită de costuri sau că poate fi menținută fără probleme o perioadă lungă.
Cele două reactoare furnizează împreună în jur de 1.400 MW de producție stabilă. Când dispar din sistem, diferența trebuie acoperită din hidrocentrale, centrale pe gaze și cărbune, regenerabile sau importuri.
În luna mai, oprirea simultană a fost provocată de o coincidență: o revizie programată la un reactor și o defecțiune tehnică la celălalt. În vara aceasta problema este diferită și mai greu de controlat. Apa Dunării este resursa care condiționează funcționarea sistemului de răcire, iar evoluția debitului nu depinde de operatorul centralei.
Mai există un detaliu relevant. Opririle planificate nu sunt evenimente excepționale pentru o centrală nucleară. Strategia Nuclearelectrica arată că fiecare unitate intră periodic în asemenea programe, în general o dată la doi ani. Compania spune că opririle din mai și iunie durează în mod obișnuit între 35 și 45 de zile, în funcție de lucrările necesare.
Problema apare atunci când indisponibilitatea programată a unui reactor se suprapune peste o avarie, o secetă extremă sau lipsa altor capacități de producție.
Exact asta s-a întâmplat în luna mai: România a rămas aproximativ 20 de zile fără niciun reactor nuclear în producție.
Și exact de aceea episodul merită amintit acum. Nu pentru a susține că actuala oprire provocată de Dunăre ar fi „inventată”. Documentele oficiale arată clar că nivelul fluviului este în prezent o problemă reală. Dar aceleași documente arată și altceva: Cernavodă a mai fost complet scoasă din producție în acest an, din motive tehnice și de mentenanță, iar Sistemul Energetic Național a trebuit să compenseze atunci pierderea celor aproximativ 1.400 MW.
Diferența este cauza. În mai au fost revizia și transformatorul. Acum este apa Dunării. Iar această diferență contează mai mult decât simplul fapt că reactoarele sunt sau nu conectate la rețea.
Pot urmări situația de la Cernavodă și să te anunț când apare o schimbare importantă privind reactorul oprit sau nivelul Dunării.
