În seara de 4 martie 1977, România trăia o zi obișnuită de început de primăvară. La televizor rula programul de seară, restaurantele erau pline, iar în centrele orașelor oamenii ieșiseră la plimbare. Nimic nu anunța că, în câteva zeci de secunde, țara avea să fie zguduită de cel mai devastator cutremur din istoria modernă.
La ora 21:22:22, pământul a început să se miște.
Cutremurul a avut magnitudinea de 7,4 pe scara Richter și s-a produs în zona seismică Vrancea, la o adâncime de aproximativ 94 de kilometri. Deși a durat mai puțin de un minut, aproximativ 55 de secunde, efectele au fost devastatoare. Energia eliberată s-a propagat puternic spre sudul și estul țării, iar Bucureștiul a fost cel mai grav afectat.
Pentru milioane de români, momentul a rămas fixat pentru totdeauna în memorie.
O seară aparent obișnuită
Televiziunea Română transmitea programul obișnuit. Telejurnalul prezenta imagini din Africa, unde Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu se aflau într-un turneu diplomatic. Reportajele veneau din Nigeria, ultima oprire a vizitei oficiale.
După știri, programul continua cu filmul bulgar „Dulce și amar”. Alți telespectatori așteptau o transmisie culturală importantă: opera „Norma”, preluată de la celebrul teatru Scala din Milano.
În București, sălile de teatru erau pline. Cinematografele rulau filme cu public numeros, iar restaurantele din centrul orașului fremătau. În acea seară de vineri, nimeni nu avea motive să se gândească la un dezastru.
România mai trecuse prin cutremure, dar nimeni nu se aștepta la o tragedie de asemenea proporții.
Momentul în care pământul a început să se rupă
La 21:22:22, un zgomot adânc, ca un tunet îndepărtat, a fost urmat de primele mișcări ale solului.
Martorii aveau să spună mai târziu că sunetul semăna cu un tren subteran care se apropia cu viteză. Apoi clădirile au început să se legene violent.
Mobilierul s-a răsturnat. Pereții au început să trosnească. Geamurile au explodat.
În câteva secunde, liniștea serii s-a transformat în panică.
Blocurile mai vechi, construite înainte de al Doilea Război Mondial și fără consolidări antiseismice, au fost cele mai vulnerabile. Unele au cedat complet.
În București, mai multe clădiri s-au prăbușit aproape instantaneu.
Capitala, orașul cel mai lovit
Bucureștiul a suportat cea mai mare parte a distrugerilor. Multe dintre clădirile afectate erau imobile ridicate în perioada interbelică, elegante dar fragile din punct de vedere structural.
Printre cele mai cunoscute prăbușiri s-a numărat blocul Continental-Colos, situat pe bulevardul Magheru. Clădirea s-a prăbușit complet, provocând sute de victime.
Alte blocuri s-au prăbușit sau au fost grav avariate în zone precum:
- bulevardul Magheru
- zona Universitate
- strada Dunărea
- strada Colonadelor
- cartierele vechi din centrul orașului
Imaginile din acea noapte arătau mormane de moloz unde, cu câteva minute înainte, existaseră clădiri cu zeci de apartamente.
În multe locuri, oamenii au rămas prinși sub dărâmături.
Orașe distruse în sudul țării
Cutremurul nu a afectat doar Capitala.
În Zimnicea, oraș aflat aproape de epicentru, peste 80% dintre clădiri au fost distruse sau grav avariate. Practic, localitatea a trebuit reconstruită aproape de la zero în anii următori.
Distrugeri importante au fost raportate și în:
- Craiova
- Ploiești
- Buzău
- Galați
- Focșani
- Iași
În multe zone, clădirile istorice au fost grav afectate. Biserici, școli și instituții publice au suferit avarii majore.
Cutremurul a fost resimțit în aproape toată Europa de Sud-Est.
Bilanțul tragediei
Cifrele oficiale publicate ulterior arătau amploarea dezastrului.
- 1.578 de persoane au murit
- peste 11.000 de persoane au fost rănite
- aproximativ 35.000 de locuințe au fost distruse sau grav avariate
Doar în București au murit peste 1.400 de oameni.
Printre victime s-au numărat și personalități cunoscute ale culturii române.
Actorul Toma Caragiu a murit sub dărâmăturile blocului în care locuia. Regizorul Alexandru Bocăneț și cântăreața Doina Badea au fost, de asemenea, victime ale cutremurului.
O noapte de salvări disperate
După primele minute de haos, orașele s-au umplut de sirene.
Pompierii, medicii și militarii au început operațiunile de salvare. Dar multe intervenții au fost improvizate. Oamenii săpau cu mâinile printre ruine.
Vecinii încercau să scoată supraviețuitori dintre bucăți de beton și fier.
În multe locuri se auzeau strigăte venind de sub dărâmături.
Farurile mașinilor au fost folosite pentru a lumina zonele de intervenție. Generatoarele improvizate și proiectoarele militare au transformat străzile în câmpuri de salvare.
Operațiunile au durat zile întregi.
Unele persoane au fost scoase în viață chiar și după mai mult de 24 de ore.
Ceaușescu revine de urgență în țară
În momentul cutremurului, Nicolae Ceaușescu se afla în Iran, într-o vizită oficială. Liderul comunist și delegația română s-au întors de urgență în țară.
La scurt timp după revenire, Ceaușescu a început să coordoneze personal operațiunile de intervenție.
Televiziunea Română transmitea imagini cu liderul comunist inspectând zonele distruse și discutând cu echipele de salvare.
În zilele următoare au fost mobilizate mii de militari, pompieri și voluntari pentru operațiuni de degajare a ruinelor.
Schimbări majore în legislația construcțiilor
Cutremurul din 1977 a arătat cât de vulnerabile erau clădirile din România.
Multe dintre blocurile prăbușite fuseseră ridicate înainte de introducerea normelor antiseismice moderne. După dezastru, autoritățile au introdus reglementări mult mai stricte pentru construcții.
Au fost stabilite noi norme de proiectare seismică, iar construcțiile ridicate ulterior au fost concepute pentru a rezista unor cutremure majore.
În București au început și lucrări de consolidare pentru unele clădiri vechi.
Tot atunci a fost accelerată și construcția de blocuri noi în cartierele dezvoltate în perioada comunistă.
Amintirea care nu s-a stins
Pentru generațiile care au trăit acea seară, ora 21:22 a rămas o amintire imposibil de uitat.
Mulți își amintesc exact unde se aflau când a început cutremurul. Ce făceau. Pe cine aveau lângă ei.
Unii își amintesc zgomotul.
Alții își amintesc liniștea apăsătoare de după.
Cutremurul din 4 martie 1977 nu a fost doar un dezastru natural. A fost un moment care a schimbat felul în care românii privesc orașele, clădirile și siguranța lor.
Au fost doar 55 de secunde.
Dar pentru România, ele au însemnat o ruptură între două epoci.
